Recenzie de carte
„Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija
Sărmane suflete naiv,
mereu eşti trist fără motiv,
zburând, nemaiştiind că zbori,
murind, nemaiştiind că mori.
✨ Evadarea prin lectură
Când încep să citesc o carte, mă izolez de toată lumea, îmi închid telefonul și mă cufund în lumea utopică a lecturii.
Uneori ies repede din această stare, sunt distrasă de anumite lucruri din exterior, și am nevoie de timp ca să revin.
Dar nu mereu e așa, nu și în cazul cărților care mă captivează, care mă fură și mă duc departe de realitatea rece și sumbră încă de la primele rânduri.
Atunci, simt că fac parte și eu din acea poveste. E ca o mașină a timpului, călătorești oriunde și oricând.
O astfel de carte este „Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija.
Este genul de roman în care perfecțiunea este, și nu e relativă, e sublimă.
Dabija nu scrie. El culege esențele trăite din experiențele vieții, și le așterne subtil pe hârtie.
Atinse, acele brazilor se risipeau în toate părțile.
Firele grele de apă pisau iarba ca s-o bage înapoi în pământ.
Era o perdea de ploaie, cu franjuri lungi, boțită la atingerea ei cu pământul.
Deși era amaiză, se făcuse dintr-odată întuneric.
Îmi place cum cerne în Siberia.”
📖 Povestea lui Mihai și Maria
Romanul prezintă povestea de dragoste a lui Mihai Ulmu și a Mariei Răzeșu. Un tânăr profesor în satul Poiana, dedicat trup și suflet meseriei sale și acuzat pe nedrept de trădare a poporului, și eleva sa, tânăra și plăpânda Maria, visătoare și îndrăgostită. Acțiunea romanului se desfășoară la începutul celui de-al doilea Război Mondial. În vremurile tulburi în care toate sunt deja gândite și puse la punct, Mihai devine o piesă pe tabla de șah a sistemului comunist.
În ziua de 28 iunie 1940, liniștea ce domnea apăsătoare urma să declanșeze o furtună curmătoare de vieți și destine. Totul oscilează pe lângă tabloul lui Eminescu. Ajunși la ora lui Mihai, primul lucru pe care îl fac sovieticii este să înlocuiască chipul marelui clasic cu recea și impasiva înfățișare a lui Stalin. Elevii, îndrumați de instinctul patriotic (sau din prostie), le inversează rolurile, iar astfel de lucruri nu se iartă, și nici nu se uită. Pentru a nu-și pune ucenicii în pericol, profesorul de limbă și literatură română se declară vinovat de această „nesăbuință” și este condamnat la 25 de ani de muncă grea în lagărele din Siberia.
❤️ Iubirea în vreme de război
Dar iubirea poate fi atât de imprevizibilă. Când Maria află ce i s-a întâmplat iubirii sale platonice, este mai convinsă ca niciodată că trebuie salvat. La urma urmei, el îi împrumutase un volum din poeziile sale preferate, cu rugămintea de a i le înapoia când le dă de capăt.
Aventura ei nu este una ușoară, dar oare contează asta când cel pe care îl iubești este în pericol? După multe obstacole și primejdii reușește să îl salveze, și cel mai important, Mihai realizează cât de mult o iubește.
Cât de puțin îi trebuie unui om pentru a fi fericit, se gândește Mihai.
Câteodată acesta nu are nevoie decât de un alt om și întreg universul e întruchipat de acel celălalt.”
„Te iubesc este o invitație la veșnicie.”
🕊️ Un strigăt mut
„Temă pentru acasă” e un roman unic. Simplitatea și măiestria cu care este țesut fiecare cuvânt îți dă fiori până în măduva oaselor. Povestea tânărului Mihai și a iubitei sale Maria în perioada în care dragostea era considerată o crimă te copleșește.
Romanul scoate la suprafață suferința tuturor basarabenilor în perioada comunistă. Din retrospectivă, e puțin spus suferință. El scobește adânc în inima poporului român luat sub jugul rusesc, și scoate de acolo trăirile cele mai intense: dragoste, ură, frică, curaj, resemnare, dezamăgire... E un strigăt de ajutor. E un strigăt mut.
Personajele sale sunt modelate în așa fel, încât singularitatea lor este evidentă de la prima lectură. Fiecare are povestea sa, fiecare își duce povara în spate, până în momentul în care destinele li se unesc, iar dintr-un fiecare, ajung un tot întreg.
până la următoarea pagină.
cu drag,
M 🖋️
Comentarii
Trimiteți un comentariu